Doaratat’s Weblog











{November 27, 2007}   la moartea mea

Lumina in camera

Atat de vaga

O lumanare

O scanteie din soare

Chipuri ce nu ti le amintesti

Incerci s te ridici, s pasesti

Dar esti atat de amortit

Ce dracu, te-ai ofilit?

In jurul tau oamenii plang

Si tu… si tu in pat stand

Nu-ti poti da seama

Ce se intampla, ce e asta!

Incerci s le spui c-o sa fie bn

Dar nici nu privesc spre tine

Si nici macar nu-i recunosti

Ori tu prost, ori ei sunt prosti

Privirea parca ti-e familiara

Insa nu atat de clara

Si iti e tot mai frig

Dar incepi sa nu mai simti nimic

O fata din imensul public

Iti spala mana in lacrimi uscate

Si tu ma rogi sa te ridic

Dar ceva ma trage-n spate

Si tu actorul principal

In rolul asta banal

Nu-ti aduci aminte piesa

Si te simti abandonat fatal

Cu ochii sangerii privesti in mine

Si eu simt ca ma scufund

Raman cu privirea spre tine

Nevenindu-mi crezand

Tu straine din pat

Imi esti copie fidela

e…atat de ciudat

portretu-mi in acuarela

si marele pictor divin

te-a racit, m-a scos din tine

si oricat te tin

ma ridica la sine



Nobody says:

vezi ca ai mukte greseli,corecteaza-le :)



doaratat says:

stiu ca am multe greseli,imi cer scuze pt ele insa nu am stat sa ma mai uit la ceea ce am scris :D



Leave a Reply

et cetera